Am inceput si sper sa va placa :D
Lectura placuta!
Inceputul a fost inspirat de la Hiny06 :D
Totul a inceput in acea zi blestemata de toamna.Hinata tocmai il ducea pe fratiorul ei mai mic,Amata-kun, de 5 ani, la joaca in padure.Acolo era locul lor preferat.Lui Amata ii palcea sa alerge printre frunzele rugini ce cadea agale spre pamant.Toamna era anotimpul lui preferat asa ca se bucurau de el.
-Oka-san!Il duc pe Amata-kun la joaca.
-Bine,dar imbracal bine.
-Sunt imbracat,Oka-san!striga micul baietel foarte indignat de spusele mamei lui.
-Shhhh!!Acum da-mi piciorusul sa iti dam pantofiori,spune Hinata cu o aura materna,grijulie.
Acesta face o mutrita dragalasa,suparata si accepta sa il incalte.
Dupa aceea iese vesel din casa,tragand-o de mana pe Hinata.
-Nee-chan!!Nee-chan!!Mai repede!!Vreau sa vad frunzele!!
-Merg cat de repede pot,Amata.Stai mai incet sau vei cadea.
Ajungand in padure micul brunet este invalui de farmecul si de frumusetea paduri.
Vrajit de acea lume o ademeneste si pe sora lui mai mare la joaca.Acestia alearga printre frunzele aramii,se imbrancesc,cad,se ridica si iar alearga.Toate astea pana s-a lasat intunericul.
Cei doi se indreptau catre casa,urcand din ce in ce mai mult.
Hinata privea catre padurea din care venise.Niciodata muntele acela pe care locuia na fost ata de misterios.Noaptea ii dadea o altfel de aura,una infricosatoare pe care nu dorise sa o descopere.
Urca,urca si iar urca,pana ce ajung in sfarsit la casa lor.Acesta avea aspec traditional si o curte mare.Becurile erau stinse,iar usa principala deschisa.Niciodata nu o lasau acea usa deschisa,deci Hinata intrase la banuieli.
-Amata-kun,stai in spatele meu,si tinete bine de mine,sa nu imi dai drumul.
Dupa ce spune acele lucruri incepu sa se apropie incet de casa.Ajungad la usa intredeschisa incepu sa traga cu ochiul in interior.
Aceasta tresari cand vazu ce o astepta
acasa.Se intoarse spre Amata si spuse in soapta si incepand sa alerge:
-Amata,noi nu mai avem ce cauta aici,trebuie sa plecam departe.
-Dar,mama?...
Hinata nu spune nimic,doar il ia in brate si incepe sa fuga ca o nebuna.
Sangele era proaspat,deci criminali erau inca in cladire.Daca ar fi intrat sa verifice poate ar fi fost sfarsitul pentru ea si fratele ei.
"Trebuie sa il protejez!Il protejez..."cu aceste cuvinte se imbarbata Hinata atunci cand ajunsese la capatul puterilor.
-Nee-chan...Nee-chan...spune Amata incercand sa o opreasca pe Hinata,dar aceasta nu se oprea.
Continua sa alerge fara sa se uite in urma.A alergat pana ce a ajuns la satul de la poalele muntelui.Acolo s-au dus intr-un parc si s-a asezat pe o banca pentr a se
odihni.il aseaza mai intai pe Amata,apoi se aseaza si ea.
-Si acum ce facem,nee-chan?o intreaba micutul.
-nu iti a griji...Am sa te protejez ori ce ar fi,ii spune Hinata in timp ce il ia in brate.
Acestia adorm pe acea banca rece din parc.
A doua zi se apropie cu repeziciune.Primele zori de zi ii gadilau frumoasele pleoape ale Hinatei.Incercau sa o trezeasca,sa ii faca ziua mai buna.
deranjata de insistenta lor,bruneta deschide ochiiastel trezinduse.
Pleoapele i se ridicau agale,patrunzand printre ele lumina diminetii.
-Unde sunt?!intreaba ea speriata observand ca dormea intr-un pat moale dintr-o camera necunoscuta .
-Nu iti a griji,spune o voce necunoscuta ei,ce deabi intrase in camera.
Aceasta tresare si isi indreapta privirea catre acea persoana,creia ii apartinea vocea.
-Ci...cine esti?intreaba bruneta speriata.
-Nu iti a griji...sunt un prieten apropiat amiliei tale...Am primit un mesaj de la tatal tau chiar in timpul ambuscadei.Mi-au spus sa va gasesc si sa am grija de voi doi.Asa ca v-am adus aici.
-doi?..Amata!!Unde e Amata?striga ea sarind din pat.
-In bucatarie...Isi ia micul-dejun.deabi s-a trezit si el.
Aceasta uge in bucatarie pentru a se asigura ca e bine.Ajungad acolo il vede pe bietul copilas mancand un bol cu cereale.
-Ohayo,nee-chan!ii spune el zambitor.
Pe Hinatao uimea acel zambet de pe fata lui.Parinti lor au murit seara trecuta,iar fata lui era ata de
senina.Se pregatise deja pentru ce era mai rau..si anume sa il consoleze pe copilasul cu inima spulberata.
-Cate ace el pentru singura lui persoana importanta,ii sopteste acea persoana la ureche.
aceasta se uita lael oarte confuza,neintelegand ce vrea sa spuna.
-I-am spus sa fie puternic pentr tine,si uite-te la el.
-Inca nu ti-am alat numele..Cine esti?
-Eu sunt Jiraiya,unul din cei mai de incredere prieteni ai tatalui tau.Mereu ieseam sa bem.
-Aham..tu esti domnul ce mereu il imbata pe tata...
-Ehhh..prost exemplu.Oricum,eu sunt aici sa va protejez.Astea au ost ultimele dorinte ale tatalui tau si nu vreau sa le incalc.Daca iti e foame poti manca,in curand vom pleca intr-o lunga calatorie spre casa mea,acolo vom locui toti trei,spune el cu un zambet vesel si cald.
Jiraiya o conduce pe Hinata in bucatarie unde o serveste si pe ea cu un bol de cereale cu lapte.Aceasta il mananca pe nerasuflate,deoarece nu mai mancase de ieri dimineata.
Timpul a trecut repede,ia vremea plecari lor s-a apropiat.
Erau in gara de unde trebuia sa ia trenul.Jiraiya se dusese sa ia bilete,iar Hinata si Amata il asteptau pe peron stang cuminti unul langa altul.Bruneta il tinea strans de mana pe baietel,dar nici acesta nu era mai prejos,raspunzand cu aceeasi putere.
In mai putin de 3 minute Jiraiya apare cu biletele.
Mai asteapta inca 10 minute pana sa soseasca trenul,iar cand a venit se urca in el si pornesc la drum.
O zi intreaga le-a luat pana sa ajunga la destinatie.Tokyo-ul era un oras asa de mare.Nu le venea sa creada ca vor locui acolo.Mereu au stat in munti,izolati de ceilalti.Singurele persoane pe care le-au vazut au fost familia si acum tot peisajul se umple de persoane necunoscute.
Amata se bucura de acel peisaj strain,insa Hinata devenea timida,speriind-o putin acel loc nou.
Jitaiya cheama un taxi,iar cei trei ajung in sfarsit la apartamentul cel inutil de spatios al lui Jiraiya.
-Aceasta va i noua voastra casa,spune el ridicand mainile.
-Sugoi(uimitor)!!E ata de mare!!exclama Amata fermecat de peisajul superb.
-Amata tu vei sta in camera de langa baine,iar tu Hinata in cea e langa a lui Amata.Eu o sa fiu in celalalt capat al holului.Daca aveti nevoie de ceva nu ezitati sa cereti.Aaa...Era sa uit.Potim,aici sunt bani vostri de
buzunar.Am sa tii dau tie Hinata.Cumparativa haine si tot ce aveti nevoie.Mancarea osa o platesc tot eu,dar haine nu pot sa va cumpar.Hinata am sa las cumparatul hainelor lui Amata in seama ta.
-Hai(da)!exclama ea in timp cce intinde mana sa ia banii.
dupa aceea Hinata il duce pe Amata in camera lui ce era plina de jucarii.Acest lucru a uimit-o pe bruneta,avand in vedere ca Jiraiya nu avea nici un copil.
Cand a intrat in camera ei si-a dat seama ca aceste camere erau special facute pentru ei.eapt nu chiar,doar ca se potriveau cu gusturile lor.
Atunci si-a dat seama ca defapt apartamentul asta fusese facut de tatal lor,de aceea arata asa.
Sper sa va placa noul meu fic ^_^ ...
daca vreti sa pun next-ul lasati un comm...
La 5 comm-uri am sa il pun.
